-
Jeux Interdits, la Clubul Cinefililor
Clubul cinefililor va invita joi, 12 august 2010, de la orele 16:30, sa vizionati filmul Jeux Interdits, de Rene Clement, la Centrul de Limbi Straine – Biblioteca Judeteana Vrancea.O mulţime de filme pun în relief absurdităţile şi cruzimele vieţii omeneşti, descriindu-le prin ochii copiilor; puţine însă o fac mai eficient şi mai expresiv decât cel mai bun film al lui Rene Clement, Jocuri interzise. Acţiunea, ca în majoritatea capodoperelor lui Clement, se petrece în timplul celui de-al Doilea Război Mondial: o fetiţă de cinci ani, Paulette (Brigitte Fossey) rămâne orfană când părinţii ei sunt omorâţi într-un atac aerian în timp ce părăseau Parisul. Adoptată de nevoie de o familie de ţărani, Paulette se împrieteneşte cu mezinul familiei, Michel (Georges Poujouly), un băait de 11 ani, şi cei doi îşi creează o lume secretă în care se refelctă moartea atotprezentă în jurul lor. Adunând insecte şi animale moarte, copiii ţin ritualuri solemne în cinstea lor şi le îngroapă într-un hambar dezafectat, murmurând fraze abia înţelese din slujbele funerare catolice. Când descoperă aceste „jocuri interzise“, adulţii sunt indignaţi, iar cei doi prieteni – uimiţi şi tulburaţi – sunt despărţiţi.
Clement s-a afirmat printr-un documentar dramatic despre acţiunile Rezistenţei franceze pe reţeaua de căi ferate, iar începutul Jocurilor interzise conţine scene de un realism copleşitor – iamgini ale unor avioane de luptă germane care bombardează şi mitraliază un şir de refugiaţi. Secvenţa atacului este şi mai terifiantă deoarece se bazează integral pe efecte de sunet naturale, fără nici un fel de muzică, şi are loc într-o zonă rurală idilică, în timpul unei zile plăcute de vară. Dar după aceste secvenţe realiste, filmul continuă într-o manieră tot mai stilizată. Pe de o parte este lumea ţărănească adultă, văzută prin ochii uluiţi, intrigaţi, ai copiilor – meschinele vrăjmăşii şi gâlcevi sunt caricaturizate, oamenii se pretind religioşi, în timp ce vieţile le sunt guvernate de răutate şi lăcomie. În schimb, copiii sunt observaţi cu blândeţe şi simpatie în timp ce îşi construiesc universul fantastic secret, iar despărţirea lor finală este sfâşietoare. Sub bagheta lui Clement, cei doi tineri actori etalează interpretări deosebit de expresive şi convingătoare, lipsite de dulcegărie; gentileţea cu care băiatul se poartă faţă de micuţa sa prietenă are o graţie instinctivă. Narciso Yepes este autorul muzicii solo de chitară, deosebit de expresivă în simplitatea sa.
Oscar pentru cel mai bun film străin, Leul de Aur la Festivalul de la Veneţia
Recenzie de Philip Kemp – colaborator Sight and Sound
miercuri, 11 august 2010, 11:52
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: