-
Eraserhead, la Clubul Cinefililor
Clubul cinefililor va invita joi, 5 august 2010, de la orele 16:30, sa vizionati filmul Eraserhead, de David Linch, la Centrul de Limbi Straine – Biblioteca Judeteana Vrancea.Produs remarcabil a cicni ani de filmări şi montaj intermitente, Eraserhead a fost primul film de lungmetraj a lui David Lynch după câteva scurtmetraje promiţătoare, dar arareori proiectate în sălile de cinema. Un midnight movie şi film emblematic, acest „vis despre lucruri întunecate şi tulburătoare“, după cum îl descria însuşi regizorul, i-a asigurat acestuia o echipă de fani pasionaţi şi a anticiapt superbele imagini din Omul elefant (1980), Dune (1988) şi Suflet sălbatic (1990) şi naraţiunile contorsionate şi contorsionante din Twin Peaks (1992), Autostrada pierdută (1997) şi Calea Misterelor (2001).
Cu intriga sa neconvenţională, peisajele de deşert postindustrial şi imaginile alb-negru care par produsul subconştientului unui nevrotic, Eraserhead a fost comparat cu filmul expressionist Cabinetul doctorului Caligari (1919), cu portretul decadenţei urbane futursite din Metroplis (1926) şi cu peisajul de vis absurd/suprarealist din Cîinele Andaluz (1929) – parţial în mod justificat, în ciuda insistenţei lui Lynch că nici unul dintre aceste filme nu l-a infleunţat în mod direct. În plus, deşi majoritatea comentatorilor încep discuţia filmului cu observaţia că întrebarea „Despre ce e vorba în film?“ este improprie, dacă nu irelevantă, următorul pas este, de obicei, să încerce să argumenteze că, în ciuda multelor sale idiosincrazii, filmul are un protagonist, dialoguri şi o naraţiune mai mult sau mai puţin lineară. Această ultimă afirmaţie nu e uşor de susţinut la un rezumat obişnuit al poveştii. Scena de început ne prezintă un tip cu o înfăţişare ciudată (Jack Fisk) care trage de nişte pârghii în interiorul unei planete zimţate, în timp ce din gura „eroului“ Henry Spencer (Jack Nance) apare o creatură asemănătoare unui vierme, sugerând poate concepţia şi naşterea. Ajungând acasă, în apartamentul său mizerabil, într-un peisaj urban dezolant, Henry află de la un vecin că prietena sa Mary (Charlotte Stewart) îl invită la cină la părinţii ei. Aşezat la masă în faţa unei cine care constă, între altele, dintr-o găină în miniatură din care curge sânge şi care îşi mişcă picioarele în sus şi în jos după ce Henry înfinge în ea o furculiţă, protagonistul află că este tatăl unui copil prematur care se află la spital. Mary se mută la Henry, dar îl părăseşte repede, deoarece ţipetele copilului, suferind de diferite malformaţii şi, aparent de cvadriplegie, o ţin trează toată noaptea.
Copilul arată ca o încrucişare de reptilă animatronică şi fetus de viţel, devine din ce în ce mai dezgustător şi mai bolnav. După ce fantazează despre o femeie blondă cu obrajii ca ai unei veveriţe (Laurel Near) care cântă pe o scenă în timp ce calcă pe viermi în interiorul radiatorului lui Henry, şi după ce petrece o noapte împreună cu seducătoarea sa vecină (Judith Anna Roberts), Henry îşi imaginează cum capul îi iese din trup – şi este înlocuit cu capul coplilului său – şi apoi este dus la o fabrică unde va fi folosit ca material pentru producerea de gume de şters. În cele din urmă Henry taie bandajele care acoperă tot corpul copilului şi îl omoară, lăsând să iasă munţi de măruntaie spumoase. Într-o scânteiere orbitoare de lumină albă, Henry o îmbrăţişează pe Doamna-din-Radiator în ceea ce ar putea fi viaţa de dincolo de moarte. Nici un rezumat a lui Eraserhead, oricât de exact, nu poate transmite tonul acestui film unic şi complex. Sentimentul de stânjeneală, chiar de oroare pe care îl stârneşte şi care nu face decât să se intensifice cu fiecare nouă vizionare, este pur şi simplu de neuitat.
Recenzie preluată din „1001 filme de văzut într-o viaţă“
miercuri, 4 august 2010, 13:40
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: