-
Brazil, la Clubul Cinefililor
Clubul cinefililor va invita joi, 19 august 2010, de la orele 16:30, sa vizionati filmul Brazil, de Terry Gilliam, la Centrul de Limbi Straine – Biblioteca Judeteana Vrancea.Bine-cunoscuta istoriei a conflictului dintre regizorul Terry Gilliam şi distribuitorul filmului Brazil, compania Universal, în care cineastul s-a opus lansării pe piaţă a unei versiuni mult trunchiate, reuşind în cele din urmă să-şi promoveze propria versiune, tinde să absoarbă tot interesul pentru acest film, care are proprile calităţi (şi defecte), dincolo de statul de eveniment aproape politic.
Realizat, în mod semnificativ, în 1984, în paralel cu adaptarea de către Michael Radford a romanulu lui George Orwell, Brazil îşi plasează acţiunea „undeva în secolul al XX-lea“, într-un stat opresiv imaginar, dar verosimil, care îmbină cele mai rele trăsături ale birocraţiei britanice a deceniului al cincilea, paranoia americană a anilor 1950, cu totalitarismul stalinist sau fascist şi cu relele deceniului al nouălea (de pildă, obsesia pentru chirurgia plastică). În timp ce maşinăria statală a lui Orwell se bazează pe un sistem oribil şi imposibil de supraveghere, cel mai groaznic aspect al societăţii antiutopice imaginate de Gilliam este faptul că ea nici măcar nu funcţionează: povestea începe cu o farsă – un gândac strivit cade în interiorul unei imprimante, aşa încât un mandat de arestare ce se voia pentru inginerul terorist Tuttle (Robert De Niro) este emis pe numele nevinovatului domn Buttle (Brian Miller), iar oraşul profund utilitarist se descompune chiar şi fără bombele teroriste – sponsorizate, poate, de stat – care fac, periodic, ravagii înspăimântătoare.
Ca şi Winston Smith din 1984, Sam Lowry (Jonathan Pryce) este un funcţionar de stat care, datorită unei poveşti de dragoste, se alătură rebelilor şi sfârşeşte prin a fi strivit de către un călău prietenos. Gilliam este preocupat însă mult mai mult de imaginar decât Orwell şi crează pentru evenimentele sale un decor fantastic din care protagoniştii nu pot scăpa decât dând dovadă de şi mai multă fantezie. Sam îşi imaginează (pe muzica cu inflexiuni latino-americane care dă titlul filmului) că este un cavaler angelic care se luptă cu creaturi asemănătoare unor rămăşiţe a la Monty Python ale filmelor japoneze cu monştri uriaşi, pentru a salva o prinţesă (Kim Greist), al cărui dublu în viaţa reală este un şofer de camion hotărât să facă tot posibilul pentru a răzbuna răul făcut lui Buttle şi familiei sale. Poate datorită contribuţiei la scenariu a scriitorului Tom Stoppard, Brazil este un film mult mai captivant decât majoritatea creaţiilor cam simpliste ale lui Gilliam.
Umorul negru sinistru şi imaginile bizare se alătură descrierii credibile – şi, din păcate, bazate pe fapte reale – a unui regim care îşi pune victimele să plătească pentru electricitatea şi forţa de muncă utilizate pentru a le tortura, aşa cum se întâmplă în cazul specialistului tată de familie de la secţia „Căutare de informaţii“ (Micahel Palin) sau al hârţogarului disperat (Ian Holm). Într-o privinţă, cel puţin, studiourile aveau dreptate – filmul este puţin cam prea lung, cu ceva prea multe scene de farsă care îl transformă aproape într-un spectacol cam ieftin. Scena finală include o oribilă procesiune funerară care trimite la mai multe intrigi secundare desfăşurate în lumea „reală“ a filmului, înainte să aflăm că este numai fantezia lui Sam în momentul în care mintea sa cedează definitiv sub tortură.
Recenzie de Kim Newman – romancieră, critic de film, jurnalist de radio
sambata, 14 august 2010, 14:58
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: