-
Network, de Sidney Lumet, la Clubul Cinefililor
Clubul cinefililor va invita joi, 24 iunie 2010, de la orele 17.30, sa vizionati filmul Network (1976), de Sidney Lumet, la Centrul de Limbi Straine – Biblioteca Judeteana Vrancea.Au producătorii şi lucrătorii de televiziune vreo responsabilitate în faţa milioanelor de oameni care stau cu ochii lipiţi de micul ecran sau le sunt pur şi simplu recunoscători până în fundul sufletului? Tratatul plin de cinism al lui Sidney Lumet despre declinul moral al televiziunii şi al eticii sale profesionale se bazează pe convingerea oarecum naivă că lucrurile au stat altă dată altfel. Chiar şi aşa „Network“ rămâne o satiră muşcătoare a eforturilor dezgustătoare pe care posturile de televiziune le fac pentru a-şi atrage simpatia spectatorilor şi complicitatea pasivă a acestora. În „Network“ lucrul cel mai important sunt indicatorii de audienţă, şi directorul adjunct de programe Diana (Fay Danaway) ar face orice pentru a atrage mai mulţi spectatori. Acest „orice“ include programarea declaraţiilor apocaliptice ale sinucigaşului Howard Beale (Peter Finch, singurul câştigător postum al unui Oscar, pentru acest rol) la o oră de maximă audienţă, în ciuda faptului că aiurelile sale paranoice induc publicul în eroare.
„Sunt nebun de furie şi n-am de gând să mai suport“ devine deviza sa şi a publicului său, dar Diana nu vede pericolul succesului venit prea repede. Îl vede însă pe Max (William Holden), şeful departamentului de ştiri de noapte, care devine din ce în ce mai nemulţumit văzând ce fac Diana şi colegul ei Franck (Robert Duvall) din profesia lor. „Network“ ar fi putut părea un film ipocrit şi condescendent dacă Sidney Lumet şi scenaristul Paddy Chayefsky n-ar fi descris cu atâta incisivitate lumea televiziunii ca pe un parazit extrem de periculos al societăţii. Acţiunile disperate, înverşunate şi actele de corupţie, de un comic întunecat, se ţin lanţ, încât spectatorul abia mai are timp să îşi dea seama că filmul este un portret acuzator nu doar al televiziunii, ci şi la nostru, al publicului dependent de ea. E suficient să ne vină să scoatem televizorul din priză şi să-l zvîrlim afară pe geam, dar una din ideiile principale ale filmului este că nu putem s-o facem. Senzaţionalismul şi prostul gust al televiziunii sînt exact ceea ce ne face să ne întoarcem la ea: totul este o chestiune de cifre-şi noi suntem exact acele cifre.
Recenzie de Joshua Klein – Chicago Tribune, Washing Post
Oscar pentru scenariu, actor (Finch), actriţă (Dunaway) şi actriţă în rol secundar (Beatrice Straight) + alte 6 nominalizări!
marti, 22 iunie 2010, 09:24
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: