-
Triumful eficientei - adevarata poveste a victoriei Audi in cursa de anduranta Le Mans 2008
5-17: Startul
Celebrul ceas Rolex trece cu minutarul peste cifra 12 şi a şaptezeci şi şasea ediţie a cursei de 24 de ore de la Le Mans începe cu scântei. Cincizeci şi cinci de maşini, 165 de piloţi. Imediat, bătălia începe pentru cele mai bune apariţii la TV. Aceasta e perioada din cursă cea mai urmărită. Cine va conduce în următoarele două ore va domina şi ştirile. Peugeot, mai rapid ca toate celelalte maşini în antrenamente, trece în faţă. Francezii au de gând să dicteze atât ritmul cursei cât şi titlurile din presă. 'Startul e momentul în care oamenilor le place să-şi vadă feţele la TV' spune pilotul Audi Marco Werner aflat la boxe, cu un zâmbet de cunoscător pe figură. E un pilot cu experienţă.
Legenda Le Mans Tom Kristensen se uită din dreptul standurilor la maniera curajoasă de pilotaj a colegului său, Allan McNish. Danezul ştie: „Poţi să pierzi cursa în primele câteva tururi, dar nu ai cum s-o câştigi." Colegul său de echipă, Frank Biela, adaugă: „Pe piloţii cu experienţă nu-i deranjează să piardă câteva locuri la început. Se poate să nu dea bine la televizor sau pe listele intermediare, dar ceea ce contează este finalul cursei, nu începutul." Echipa tehnică de la boxe nu pare prea îngrijorată de ritmul frenetic din fruntea plutonului de maşini Ştiu ce au de făcut - să se descurce mai bine decât rapidele maşini Peugeot printr-o viteză constantă, opriri la boxe eficiente şi să fie în faţă atunci când Rolexul auriu ajunge din nou în dreptul orei 15.
17 - 22: Cursa îşi găseşte ritmul
Dar nu doar piloţii şi maşinile sunt determinanţi în rezultatul cursei, ci şi oamenii ca Roberto Tavaglione. Postul său: mecanic şef. Face parte dintr-un mic grup de oameni responsabili de cele trei maşini Audi. Tavaglione organizeaza activitatea mecanicilor şi funcţionează ca un fel de verigă între piloţi şi ingineri. In timpul unei intrări la standuri, Tavaglione trebuie să decidă într-o clipă câţi oameni să folosească pentru schimbul de pneuri şi câţi pentru întreţinere. Ştie statisticile: „O realimentare completă cu 80 de litri durează 24 de secunde. Schimbul pneurilor încă alte 10 sau 12 secunde." Mult mai mult decât la cursele DTM, dar după regulile Le Mans doar patru oameni au voie să lucreze în acelaşi timp la o maşină. Mecanicul şef e încrezător chiar şi aşa: „Vom fi cu 7 până la 10 secunde mai rapizi pe schimb decât concurenţa, nu în ultimul rând pentru că R10 are cabina deschisă."
Intre timp, şeful diviziei motorsport de la Audi, dr. Wolfgang Ullrich, stă aşezat pe zidul de la boxe şi face calcule: „După două ore putem să ştim cât de mult pot cei de la Peugeot să meargă până să alimenteze şi cât putem noi." Primele semne arată că planul funcţioneză. Piloţii Audi pot să efectueze doisprezece tururi de pistă cu un rezervor plin - cu unul mai mult decât adversarii de la Peugeot încă o dovadă a eficienţei şi a consumului redus de care e în stare tehnologia TDI. Pe de altă parte, cele trei maşini Peugeot încep să resimtă primele probleme minore - Audi trece în faţă pentru prima dată. Exact deasupra boxelor Audi, într-o cameră de recuperare improvizată cu trei mese de masaj, primii piloţi vin pentru a fi primiţi de fizioterapeutul Paul B. Bandus. Trapezius, levator scapulae, deltoideus, zona cervicală - muşchii piloţilor trebuie să facă faţă accelerărilor, decelerărilor şi forţelor centrifugale. Bandus îi cunoaşte pe băieţi de multă vreme: „Ştiu foarte bine ce piloţi o să vină la mine înainte de a ieşi pe pistă pentru a-şi tonifia muşchii, şi ştiu cine va dori să se relaxeze înainte şi să vină pe urmă la recuperare"
22 - 04: O noapte lunga
La zece si jumatate noaptea apusul face loc definiiv noptii. Atentia suporterilor se muta, iarAudi din nou iese in fata - in tabara Audi 450 de angajati si colaboratori sarbatoresc participarea lor la Le Mans, stand in rulote si corturi, totul organizat perfect pe o suprafaţă de 14.500 metri pătraţi alăturată circuitului. Cântăreţul James Morrison - „You give me something" - susţine un concert live In cadrul Audi Racing Arena. Atmosfera e săltăreaţă. Organizatorul Rudolf Fuchs, şeful de echipă Audi Sport şi responsabil cu planificarea şi achiziţiile: „am pregătit partea logistică şi materialele necesare încă din noiembrie. Fanii din tabără sunt un amestec din întreaga companie." Se întâmplă multe lucruri şi în afara zonei cu fanii Audi. Cei 258.000 de spectatori trec pe lângă cabinele iluminate puternic din parcul de distracţii.
Marea Roata luminată cu neoane iese în evidenţă ca un reper. Mirosul de cartofi prăjiţi şi clătite se amestecă cu bâzâitul constant al pistei, unde piloţii Audi se bat pentru fiecare zecime de secundă, tur după tur, kilometru după kilometru, devenind treptat una cu maşina şi pista. Mark Werner este specialistul curselor nocturne din echipa Audi: „Imi place întunericul. Piloţii pot să arate de ce sunt în stare, chiar dacă e ceva mai periculos." Noaptea, diferenţele faţă de alte echipele mai mici e şi mai mare, spune el, pentru că piloţii lor sunt nesiguri pe întuneric. Colegul său, Frank Biela adaugă: „Sunt momente ciudate.
Totul devine mai silenţios. Spectatorii şi jurnaliştii pleacă şi toată lumea se odihneşte, mai puţin pe pistă unde totul continuă la fel ca mai înainte." Un amestec straniu: un calm înşelător pe de o parte şi, pe de alta, certitudinea că se pot întâmpla multe pe timpul nopţii, dacă nu chiar decide cursa.
4-7: Răsăritul
Camera din trailer măsoară maxim 20 de metri pătraţi şi e presărată cu mese. Pe ele sunt suficiente calculatoare, laptopuri şi monitoare pentru zece oameni. Dar Ştefan Pajung este singur, dacă nu iei in calcul vocile care se aud din staţia radio care face legătura dintre cele trei maşini Audi şi standuri. Când o să realimentezi? Când o să schimbi cauciucurile? Ai nevoie de reparaţii? Au avut loc schimbări în clasament? Jurnaliştii din centrul de presă sunt dornici de cât mai multe informaţii Pajung se luptă cu oboseala. „Ascultăm mesaje radio de la toate cele trei maşini şi înregistrăm totul," spune el. O voce se aude cum latră din căşti: „Vino la boxe pentru combustibil si anvelope noi." Ordinele sunt scurte şi delicate. „Niciunul dintre piloţi nu vorbeşte prea mult," spune el.
Marco Werner explică: „Toată lumea ştie cât de greu e să rămâi treaz la o petrecere de Revelion pe la ora 4 sau 5 dimineaţa. Noi nu trebuie doar să rămânem treji, trebuie să funcţionăm la parametrii maximi în momente in care organismul nu vrea decât să doarmă." în timp ce piloţii se pot schimba intre ei, Wolfgang Ullrich munceşte toată noaptea fără ca cineva să îl înlocuiască. Fizioterapeutul echipei. Paul B Bandus, e plin de respect la adresa şefului diviziei motorsport Audi: "aproape fiecare pilot trage un pui de somn cândva în timpul cursei. Ba chiar le fac masaj unora dintre ei până adorm." Piloţii epuizaţi eşuează pe mesele de masaj, dar nu şi şeful. „E prezent fără întrerupere. In cel mai rău caz, vine sus pentru un masaj rapid."E bine că Ullrich e la post, pentru că la puţin timp după ora 4 inginerul de cursă al lui Marco Werner, Ed Turner, transmite un semnal de avertizare tuturor: „ploaie slabă intre Mulsanne şi Porsche. După câteva secunde ii transmite prin radio pilotului său: „Marco, e posibil să întâlneşti ploaie slabă în opt minute." Ştefan Pajung e acum complet treaz. Şi captivat. In timp ce ploaia incepe sa cada, maşinile Audi prestează excelent, mai ales maşina cu numărul 2. La volan stA Tom Kristensen, care reduce diferenţa faţă de Peugeot-ul din frunte cu sase până la zece secunde pe tur. La ora 5:17, danezul preia conducerea. Inainte sa predea maşina colegului său, Allan McNish, a reuşit să construiască un avans de 50 de secunde. Măiestria în ale pilotajului împreună cu performanţele maşinii pe ploaie au schimbat decursul întrecerii. Le Mans începe să se Întoarcă spre lngolstadt.
7-14: Finalul e departe
Noaptea a trecut în cele din urmă însă avansul reuşit de maşina Audi numărul 2 rămâne intact. Acum, prioritatea numărul unu este să rămână aşa. Scopul, cel puţin, e limpede, dar în acelaşi timp există o ambivalenţă care îi afectează atât pe fani cât şi pe piloţi. Pe de o parte, este deja duminică - ziua finalului cursei. Pe de alta. după cum o arată şi ceasul, mai e suficient timp până la final pentru a termina patru sau cinci curse de Formula 1. Frank Biela explică sentimentele contradictorii: „E ciudat, soarele răsare şi ai impresia că totul e pe cale să se termine, dar încă mai ai ore şi ore de înfruntat. Pe urmă ritmul creşte din nou. Nimic nu e definitiv deocamdată." Ba din contră: cursa intră acum într-o fază extrem de interesantă. Pista are mult mai mult cauciuc pe ea decât în ziua precedentă şi deci se poate rula mai rapid, în timp ce aerul e încă proaspăt şi rece. Acesta e momentul când sunt stabilite cele mai rapide tururi de circuit şi când echipele mai pot sa întoarcă soarta cursei.
Marco Werner trăieşte experienţe asemănătoare cu cele ale colegului său, Biela: „De îndată ce se luminează, am impresia că totul s-a terminat, însă de fapt mai e o eternitate până la final. E o tortură." Insă pe urmă Biela îl linişteşte: „De regulă, cursa e decisă până la prânz sau maxim până la ora 13. Chiar dacă se pot întâmpla multe in două ore, diferenţele de timp ar trebui să devină deja clare şi tot ce trebuie să faci este să ajungi până la final." Mecanicul Roberto Tavaglione, însă, rămâne sceptic. Lecţia pe care a învăţat-o din patru curse Le Mans: „Nimic nu e decis, totul se poate schimba."
14-15: Finalul
Frank Biela, participând pentru a zecea oară şi câştigător de cinci ori al clasicei curse de anduranţă, nu poate să scape de tensiunea ultimei ore: „stai acolo şi speri pur şi simplu să nu se mai întâmple nimic." Ştefan Pajung încheie un raport al ultimelor intrări la boxe şi se alătură emoţiilor finalului in timp ce maşina numărul 2 de la Audi se apropie de finish. Organizatorul Rudolf Fuchs începe să se obişnuiască cu ideea că petrecerea lui de după cursă plănuită cu mult timp înainte s-ar putea transforma într-o sărbătorire a victoriei. Totuşi, fizioterapeutul Paul B Bandus nu crede că ii aşteaptă încă o noapte lungă: „după cursă, toată lumea e epuizată." Roberto Tavaglione: „încep din ce în ce mai tare să cred că putem să câştigăm cursa." Şi pe urmă, în sfârşit, limbile celebrului ceas Rolex arată încă o dată ora 15. A opta victorie a celor patru inele din zece încercări, un hat-trick pentru Audi R10 TDI si uimitoarea cifra de opt curse câştigate pentru legenda Le Mans, Tom Kristensen, care după patru reprize epuizante, a trebuit să îndure schimbări drastice de dispoziţie pe parcursul ultimilor kilometri. Şeful diviziei motorsport Audi, dr. Wolfgang Ullrich, nu îşi poate reţine lacrimile în timp ce se află pe podium. In final, am câştigat cursa împotriva unui concurent extrem de puternic graţie prestanţei noastre constante şi evitării greşelilor." După scurt timp, are pregătite datele exacte din urma cursei: Audi-ul R10 TDI învingător a stat numai 31 de minute şi 56 de secunde la boxe pe parcursul întregii curse. Vehiculul a intrat la standuri de 32 de ori, fiecare dintre ele planificată, şi cu patru mai puţine decât maşina Peugeot de pe locul 2, datorită eficienţei motorului TDI. Anvelopele au fost schimbate de 20 de ori. Iar maşina învingătoare nu a avut parte nici măcar de o singură problemă tehnică.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: