-
Horsch - Ultimul exemplar
Se simţea singur în timp ce hoinărea pe interminabilele drumuri din Texas. Călătorea printr-o ţară străină fără o ţintă anume, pentru că aici orice destinaţie este intangibilă, alunecând dincolo de orizont. Aici, vastitatea nu e un cuvând de poveste. Vastitatea e o stare cotidiană şi de neschimbat a lucrurilor. Şi se întinde atât de departe încât îţi pătrunde până în suflet.
Scenele de deschidere ale filmului de călătorie Paris, Texas al lui Wim Wender, prezintă un om în timp ce înaintează tăcut, cu paşi grei, smuls din cursul firesc al vieţii lui. Aceste imagini legendare sunt pline de durere, însă drama lor este în acelaşi timp tangibilă dar totuşi ascunsă în spatele evidentului. A fost vreodată melancolia mai universală decât apare în acest peisaj marţian de pe pământ? „Am crezut că ai murit, băiete", rosteşte fratele lui Travis atunci când îl ridică din mijlolcul pustiului. Acest om ii e la fel de străin lui Travis pe cât îşi e şi sieşi. Tot ce mai mişcă în interiorul său este vidul lăsat după ce amintirile l-au părăsit. Wim Wenders povesteşte o adevărată saga. Cu alte cuvinte, ficţiune.
Dar în ianuarie 2008, a avut loc o întâmplare reală foarte asemănătoare. Aici, în Texas, Audi Tradition a dat de urma ultimei maşini Horch. A fost singura din acest model construită vreodată, asamblată manual de departamentul de teste Auto Union de la Ingolstadt, în 1953. Timp de decenii s-a crezut că a dispărut. Singurul semn a fost o fotografie în 1980 care prezenta maşina ca pe o epavă. Fotografiată cândva, undeva în America. Indiciile erau atât de vagi încât o căutare părea inutilă.
Iar acum inimaginabilul s-a întâmplat: Ralph Hornung, responsabil cu achiziţionarea şi restaurarea vehiculelor pentru colecţia Audi, se află în vestul Texasului faţă în faţă cu un om. Ochii prietenoşi care se zăresc sub o pălărie de cowboy îi aparţin lui Al Wilson, în vârstă de 78 de ani. Nu spune multe, dar atunci când o face, e foarte exact. Pe proprietatea lui îşi aştepta viitorul specialul Horch - timp de patru decenii - înconjurat de alte epave, pe jumătate dezmembrate, de Ford, Dodge, Chevrolet, Cadillac şi Pontiac.
Ţinutul Şarpelui cu Clopoţei
Centrul Texasului este complet diferit de Ingolstadt. San Angelo, reşedinţa ţinutului, e atât de profund american încât orice maşină nemţească pare exagerat de exotică printre imensele camionete şi SUV-uri. Aici, până şi un Audi Q7 pare surprinzător de compact. Şi când te gândeşti la Horch, o maşină unică, în acest loc... Să găseşti o bucată de aur ascunsă în florile din grădina ta din spate pare mai probabil decât asta. Soarele arzător străluceşte în coroana din partea frontală a Horch-ului, în timp ce cactuşii se reflectă pe fundalul cerului albastru in grila cromată surprinzător de lucioasa a radiatorului.
„Bine aţi venit în ţinutul şarpelui cu clopoţei", îi întâmpină Al pe cei sosiţi din Ingol-stadt. Iar Horch arată de parcă ar fi putut fi o casă ideală pentru reptilele amintite de el. Tapiţeria fină, ondulată, este sfâşiată acum, materialul de pe acoperiş atârnă în şuviţe iar izolaţia de pe portiere lasă să se vadă spaţiul imens pe care în mod normal ar fi trebuit să-l ocupe. Doar caroseria plină de rugină nu şi-a pierdut din integritate. Portierele se închid cu un sunet puternic, în locaşurile lor. Niciunul din detaliile cromate nu lipseşte. Cele patru inele conectate ale emblemei Auto Union încă mai sunt pe grila radiatorului iar capacele roţilor sunt şi ele la locul lor, la fel ca şi instrumentele de pe bord. Farurile au dispărut. Privirea ei e goală. De parcă ar fi fost uitată.
Nu e un Porsche
Dar Al Wilson nu e de acord. Maşina i-a stat mereu în minte încă de când a salvat-o de la o moarte sigură la dezmembrări în 1967. Incă de pe atunci, fostul director al unei fabrici de pantofi transformat mai apoi în comerciant de maşini şi proprietar al unei fabrici de oţel, avea o slăbiciune pentru maşinile vechi. A plătit 500 de dolari pentru maşina ciudată pe care un soldat american a adus-o cu el în Texas când s-a întors din Germania. Când Al a vorbit cu el la telefon, i-a spus că ar fi vorba despre un „orrş". Al a crezut că e vorba de un Porsche - până când a văzut cât de mare era maşina.
Aici a început ghicitoarea pentru Al. Plecând din locul unde se afla, în vestul Texasului, Wilson a început să sape în piaţa americană de maşini vechi unde a dat chiar şi peste fani înrăiţi ai mărcii Horch, dar toţi au dat din cap când li s-a arătat fotografia cu maşina pe care o găsise. Părea să nu fie o maşină de serie. Dar fără îndoială că experţii din Germania trebuia să ştie mai multe - aşa că Al a trimis scrisori cu fotografii la Ingolstadt, la Deutsch Musem din Munchen şi chiar în fosta Germanie de Est, doctorului Peter Kirchberg din Dresda. Respectabilul specialist de la Auto Union şi un admirator al mărcii Horch a identificat maşina misterioasă găsită în State ca fiind un 830 BL Pullman decapotabil din 1939, şi a trimis la rândul său două fotografii arătând caroserii voluminoase ale unor modele de serie de dinainte de război, cu barele şi farurile detaşate de caroserie.
Nu era modelul lui Al, dar americanul a pus totul in dosarul său gros, inclusiv plicul cu timbrul care anunţa târgul de primăvară din Leipzig. Toată lumea îl bătea pe spate şi îl felicita pentru achiziţie. Dar totuşi nimeni nu putea să-i spună nimic despre maşină. Al s-a împăcat cu găurile din istoria comorii sale şi s-a apucat să lucreze la ea. A curăţat maşina, a reparat motorul, a sudat un pinion rupt de la transmisie şi a săpat, cu răbdare, noi dinţi în el. Nu existau piese de schimb şi Al a presupus că ăsta a fost motivul pentru care proprietarul de dinainte a renunţat la maşină. „Am condus Horch-ui", spune el, „şi mergea minunat" După 30 de kilometri, dinţii s-au rupt din nou. Al a făcut un desen şi l-a distribuit în zonă sperând să găsească pe cineva dispus să fabrice piesa de care avea nevoie. „La început, nu aveam banii necesari", ne explică Al, „pe urmă nu am mai avut timp." Singuraticul Horch îşi aştepta clipa. Al nu s-a gândit niciodată să-1 vândă. Aici, lipsa spaţiului nu e niciodată o scuză. Povestea se reia abia cu puţin timp in urmă faţă de momentul regăsirii ei, când unul din fiii lui Wilson s-a ocupat serios de această problema. Hornung, cel care a primit mailul din Texas, a fost ca şi electrocutat: „fotografiile conţineau maşina lui Bruhn. Timp de decenii s-a crezut că a dispărut". In sfârşit, a ştiut autorul fotografiei maşinii unice care fusese scoasă la iveală în 1980 - Al Wilson.
Fior după vremurile de altă dată
In sfârşit, povestea s-a întregit. Hornung a scos alte imagini din arhivă şi le-a luat cu el în Texas. Acum stau alături de venerabilul monument al industriei auto, umplând în cele din urmă golurile din prima parte a istoriei maşinii, în ceea ce-l priveşte pe Al. Cum ar fi faptul că a fost reconstruită dintr-un 830 BL vechi de către departamentul de test de la DKW în 1953, ca un dar pentru Dr. Richard Bruhn, şeful Auto Union de atunci. Inainte de asta, Bruhn era condus într-un DKW 3=6 dar cu fiecare ciclu al motorului în doi timpi, importantul pasager simţea un fior de regret după vremurile grandioase de altă dată. Dintre cele patru mărci ale Auto Union, Horch era cea mai sofisticată - era luxoasă fără să exagereze sau să sară în ochi. Alcătuirea maşinii era o operă desăvârşită. Fiecare centimetru pătrat al panourilor interioare a fost bătut manual, iar apărătoarele de noroi turnate după ştanţe din lemn create şi ele tot manual. Arhivele Audi conţineau şi o scrisoare din 1974 trimisă de fiul lui Bruhn în care el menţiona felul în care maşina a părăsit familia: „Am fost plecaţi într-o excursie cu părinţii mei. Când ne întorceam în Ingolstad, a apărut o defecţiune tehnică." Bruhn a ştiut că nu mai poate să păstreze maşina. Planul de a o expune într-un muzeu a eşuat din cauza lipsei fondurilor. Maşina a fost scoasă la vânzare. Aici, urma i-a dispărut.
Afară, soarele care apune a colorat orizontul într-o nuanţă palidă de violet. Pentru prima oară, bucăţile împrăştiate ala acestui film sunt readuse laolaltă pentru a-i conferi un sens acestei poveşti nemaiauzite până acum. In timp ce huruitul unui camion rupe liniştea ireală, un lucru este clar - ultimul Horch trebuie să se întoarcă acasă. Va fi pus cap la cap şi restaurat în întreaga sa splendoare pierdută. Gradual şi în timp, istoria va absorbi istoria fragmentată a acestei maşini. Şi atunci, cel mai târziu, imaginile acestei întâlniri de azi vor fi de neînlocuit.
Citeste si:
Incredibila poveste GT Malzoni - Pierdut si gasit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: