-
Lola Rennt, în regia lui Tom Twyker, la Clubul Cinefililor
Clubul cinefililor va invita joi, 3 iunie 2010, de la orele 17.30, sa vizionati Lola Rennt în regia lui Tom Twyker, la Centrul de Limbi Straine – Biblioteca Judeteana Vrancea.
„Joi seară“ puteţi vedea filmul german Lola rennt /Aleargă, Lola, aleargă, din 1998, în regia lui Tom Twyker. Filmul a fost difuzat şi în sălile de cinematograf, dar, cum foarte puţină lume l-a văzut acolo, e momentul acum, dacă l-aţi pierdut atunci, să nu îl mai rataţi. Dacă am vrea să aducem cît mai multă lume necinefilă în faţa ecranului, am povesti filmul astfel: Manni, un tînăr gangster, pierde cele 100.000 de mărci ale unui mare mafiot şi nu are decît 20 de minute la dispoziţie, altfel ajunge pe lumea cealaltă. “Băiat de băiat”, el o sună pe “gagică”-sa, Lola, şi îi spune să scoată cumva “paraii”. Iar Lola, fată descurcăreaţă, va veni după 20 de minute cu bănetul. Pentru cititorii avizaţi, important este altceva, aşa că trebuie să se întoarcă cu cîteva rînduri mai sus şi să sară peste paragraful ulterior. Lor le spunem că filmul tînărului Tom Tykwer este o reuşită sinteză a mai tuturor tehnicilor experimentale (scripturale şi filmice) viabile în clipa de faţă, de la cele trei variante diferite de scenariu, care bifurcă acţiunea de la un moment dat (chestie nu chiar nouă, folosită şi de Kieslowski într-un film, şi în recentul Sliding Doors, dar tare oricînd), pînă la filmările şi montajul extrem de dinamice şi de tehnice, care lasă cu mult în urmă orice videoclip, oricît de bine ar fi făcut, la intercalarea desenelor animate şi la multe alte ciudăţenii, care de care mai surprinzătoare.
Subiectul şi prezentarea nu trebuie să vă inducă în eroare: filmul nu este Lock, Stock and Two Smoking Barrels sau True Romance. Spre deosebire de acestea, filmul tînărului regizor german nu îţi creează nici o dată impresia că e gratuit, ci, prin cheile oferite în prologul său, poate fi privit şi ca o meditaţie despre ce vrem noi, despre hazard sau necesitate, destin şi alte teme metafizice sau despre condiţia umană în general. Succesul filmului este un semn bun pentru cinematograful german, pentru că generaţia lui Schlondorrff, Herzog şi Wenders ţine deja de zona clasicilor.
Recenzie> Doinel Tronaru – agenda.liternet.ro
vineri, 28 mai 2010, 09:03
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.png)
0 comentarii: