AutoNome

Tweet

Audi quattro la aniversarea a 29 de ani

Cu mai bine de un sfert de secol in urma, pe 3 martie 1980 automobilul "quattro original" se afla in centrul atentiei la Salonul Auto de la Geneva, Elvetia. Astfel s-a nascut legenda cu nenumarate victorii in sporturile cu motor si si-a demonstrat suprematia incontestabila pe sosea.

Michelle Mouton, Stig Blomqvist, Hannu Mikkola si, bineinteles, Walter Röhrl – iata pilotii care au scris un nou capitol in istoria raliului in anii '80, aducand lui Audi quattro patru titluri mondiale. În scurt timp, automobilele cu tractiune integrala permanenta s-au bucurat de acelasi succes si pe circuit, castigand integral seria American TransAm in 1988 – iar in anul triumfal 1996 A4 quattro a castigat titlul competitiei auto Super Touring la toate cele sapte competitii auto la care a participat.

Principiul tehnologic quattro s-a impus intr-un mod impresionant nu doar in sporturile cu motor, dar si in domeniul masinilor de sosea, unde quattro nu inseamna doar tractiune permanenta, ci si dinamism exceptional, rapiditate si siguranta. Acest principiu a devenit un element major in succesul marcii Audi cu tot ceea ce implica semnificatia acesteia pe piata. De exemplu, în 2004, Audi a construit 209.469 modele quattro, iar începand din 1980 mai mult de 1.800.000 de automobile cu tractiune integrala permanenta au iesit de pe liniile de asamblare, devansand orice constructor de modele cu tractiune integrala.

Principiul de functionare al sistemului quattro

Un automobil care distribuie puterea motorului catre toate cele patru roti ofera o rezistenta mai mare fata de fortele laterale decat unul cu tractiune doar pe rotile din fata sau spate. Atat forta de tractiune, cat si de abordare a virajelor sunt superioare acestor transmisii conventionale. Audi a inteles acest principiu de baza al fizicii mai bine si mai definit decat competitorii sai. Aceasta constientizare a inspirat conceptul transmisiei initiale quattro.
Comanda dezvoltarii acestui proiect cu tractiune integrala, avand codul intern al companiei 262, a fost data in primavara anului 1977. Impulsul de baza a venit de la trei tineri ingineri ai companiei Audi. Jörg Bensinger era manager al departamentului trenului de rulare experimental, Walter Tresel sef de proiect, iar Dr. Ferdinand Piech director tehnic. Ca prototip a fost utilizat un Audi 80 modificat cu un ampatament usor alungit, propulsat de un motor turbo cu cinci cilindri amplasat longitudinal. Acest tip de motor va propulsa ulterior modelul Audi 200. Acesta transmitea puterea sistemului de tractiune integrala utilzat pentru vehiculele de teren militare Volkswagen Iltis, concepute de Audi. Puntea spate motoare era o punte fata McPherson rotita la 180 de grade.

In luna ianuarie 1978, cand acest prototip avand placuta de inregistrare IN - NC 92 a fost incercat pe terenul abrupt al trecatorii montante 'Turracher Höhe' din regiunea Steiermark (Austria), si-a demonstrat in mod convingator performantele in ceea ce priveste tractiunea, dar la virajele stramte si curbele dificile au existat tensiuni cumulate la transmisie. Aceasta situatie a aparut din cauza faptului ca rotile din fata urmau o curba usor mai mare comparativ cu cele din spate la viraje si de aceea acestea trebuiau sa se invarta putin mai rapid. Prototipul nu a putut face fata acestei situatii, pentru ca spre deosebire de Iltis a carui tractiune pe fata putea fi cuplata optional de catre sofer, puntile prototipului erau conectate rigid. Insa echipa de dezvoltare Audi a urmarit cu stoicism cele doua obiective principale: o transmisie cu tractiune integrala permanenta, evitarea unui centru diferential separat si un ax cardanic suplimentar – componente considerate esentiale pentru astfel de vehicule in anii 70.

Franz Tengler, seful departamentului de design al transmisiei, a fost acela care a descoperit notiunea sclipitor de simpla a instalarii unui arbore perforat suplimentar de 26,3 cm in cutia de viteze, astfel incat puterea sa circule in ambele directii. La capatul din spate, acest arbore actiona segmentul spider al diferentialului dintre punti blocabil manual. Acest dispozitiv a fost integrat in cutia de viteze putand transmite 50% din forta motorului catre puntea din spate, care avea propriul diferential cu alunecare limitata. Puterea ramasa era transmisa catre diferentialul puntii frontale printr-un arbore de iesire in interiorului arborelui suplimentar. Pentru prima oara in istoria constuctiei de automobile, acest concept presupunea un arbore suplimentar permitea amplasarea unei tractiuni integrale usoare, compacte si eficiente. Acesta a fost punctul de cotitura, deoarece de aici a rezultat un sistem care nu se limita la vehicule de teren cu garda la sol ridicata, ci era ideal si pentru automobile sport.

Conceptului quattro i s-a mai adaugat inca o noua caracteristica importanta pentru lansarea modelului anului 1987: diferentialul Torsen autoblocant care a inlocuit diferentialul blocaabil manual. Dupa cum spune si numele (derivat din termenul "torque sensing' (cuplu motor), acest dispozitiv redistribuie cuplul continuu conform cerintelor tractiunii astfel incat in situatii extreme puntea cu tractiunea mai buna primeste pana la 75% din cuplul disponibil. Datorita diferentialului Torsen, care porneste actiunea de blocare doar aflat in sarcina, sistemul de antiblocare a franelor vehiculului poate fi actionat la nevoie. În prezent, tehnologiile moderne cum ar fi diferentialul blocabil controlat electronic si programul de stabilitate ESP completeaza actiunea diferentialului Torsen.

„quattro original"

"Dorinta noastra a fost de a crea impresia unei masini care "sa se lipeasca de sosea" - punand in fata mai degraba capacitatea decat eleganta. Acest concept formal s-a justificat ca fiind eficient, corect si credibil." Acestia au fost termenii folositi de Hartmut Warkuss, sef de design la acea vreme, pentru a descrie ulterior primul quattro. Avand ca punct de plecare Audi 80 Coupe, insa avand un stil cu muchi ascutite, acesta a fost prezentat jurnalistilor pe 3 martie 1980 intr-un pationoar acoperit in apropierea locului in care era organizat Salonul Auto de la Geneva.
Noul coupe cu cinci locuri dispunea de un ampatament compact de 2.524 mm si o lungime totala de 4.404 mm. Rula pe roti cu jante de 16" din aliaj forjat puse la dispozitie de compania Fuchs. Dr. Ferdinand Piech era sigur ca aceasta masina va scrie un nou capitol in constructia de automobile. Discursul s-a incheiat cu urmatoarele cuvinte: „Azi suntem martorii unei premiere in ceea ce priveste tractiunea integrala pentru masinile de sosea."

quattro - numele a fost ideea lui Walter Treser – ce urma sa scrie istorie - a fost primit cu entuziasm. Conceptul sau revolutionar privind transmisia si caracterul sportiv i-a convins imediat pe jurnalisti. Motorul turbo cu cinci cilindri, sistem de racire intermediara cu aer si capacitatea de 2.144 cmc dezvolta 200 CP la o presiune maxima de supraalimentare de 0,85 de bari, atingand un cuplu maxim de 285 Nm la o turatie maxima de 3.500 rpm. quattro cantarea 1.290 kg si putea accelera de la 0 la 100 km/h in 7,1 secunde, atingand o viteza maxima de 220 km/h. Tractiunea integrala permanenta, reglajele puternicei suspensii sport si designul interior functional fac din acest nou model o "masina de sosea" in toata puterea cuvantului.



quattro s-a pozitionat in topul programului constuctorilor pentru modelul acelui an - nu doar in termeni unei performante ridicate, ci si in ceea ce priveste pretul de vanzare - 49.900 marci germane. In ciuda acestei sume considerabile, cifra vanzarilor a explodat in momentul in care primele masini au ajuns in saloanele auto in noiembrie 1980. In primii doi ani ai ciclului de productie, aproape 2000 de masini au parasit linile de asamblare individuala N2 din Ingolstadt. Primele 400 erau dovada faptului ca s-au respectat reglementarile campionatelor mondiale de raliu Group 4.

Productia "quattro original", cum il numesc in prezent fanii, a continuat pana in 1991, timp in care s-au construit 11.452 de masini. In primii ani de productie materialele folosite pentru interior au devenit tot mai sofisticate, insa au fost si unele mici schimbari tehnice, de exemplu afisaj digital si avertizari verbale, sistem de antiblocare a franelor si modificari ale trenului de rulare. In toamna anului 1987 quattro a fost actualizat cu un diferential central Torsen si un motor cu cinci cilindri ceva mai mare. Noul motor mentinea puterea de 200 CP, insa dezvolta un cuplu mai mare la turatii reduse. In 1989 puterea motorului a crescut la 220 CP prin instalarea unei chiulase cu patru supape pe cilindru. Astfel viteza maxima a crescut la 230 km/h.

In 1984 a aparut un model special in programul quattro care se bucura inca de o reputatie legendara. Este vorba de quattro Sport cu un ampatament redus la 2.204 mm si avand un motor turbo nou cu patru supape pe cilindru si un bloc motor din aluminiu ce atingea o putere de 306 CP.Desi numele indica o masina de sosea, utilizarea masiva a Kevlar-ului si a altor materiale usoare cofirmau faptul ca acest model era de asemenea un candidat serios la raliu. Dupa cum se stie s-au construit 224 exemplare ale acestei "serii scurte", permitand lui Audi sa omologheze inscrierea la raliu in Grupa B. Pretul era, de asemenea, suficient de mare pentru a asigura mai mult de un minim de exclusivitate. 203.850 marci germane.

Automobile de raliu quattro

Grupa B, avand specificatii tehnice mai putin stricte, a fost probabil cea care a adus cea mai inovativa era in raliu. O putem numi o cursa cu arme tehnologice de inalta clasa in care echipele participante s-au depasit pe sine in eforturile de a accelera munca de dezvoltare. Chiar si in sezonul din 1981, primul la care a participat Audi, quattro a inceput sa-si tradeze superioritatea ulterioara. Finlandezul Hannu Mikkola a castigat doua concursuri si a ajuns al treilea in clasamentul pilotilor, in ciuda problemelor spinoase avute inital cu masina. In San Remo, frantuzoaica Michele Mouton a devenit prima femeie castigatoare a unui campionat mondial de raliu.

In 1982 echipa din Ingolstadt a concretizat prin avansul tehnologic sloganul "Progres prin tehnologie". Mikkola, Mouton si colegul lor Stig Blomqvist au castigat sapte din unsprezece raliuri si au terminat sezonul obtinand titlul in clasamentul constructorilor, iar Mouton adjudecandu-si titlul in clasamentul pilotilor. In 1984 a fost inregistrat si mult asteptatul success dublu. Blomqvist si-a adjudecat aproape fara adversar cu cinci raliuri castigate titlul in clasamentul pilotilor. Sezonul incepuse cu o victorie senzationala, locurile 1-2-3 in Monte Carlo, cu Walter Rohr, nou venit in echipa, conducandu-si colegii scandinavi spre linia de sosire dupa un duel uluitor.

In timpul sezonului, insa, au inceput sa apara competitori noi si puternici pentru quattro, pana atunci fara rival. De exemplu Peugeot 205 T 16 aducand in cadrul raliului primul concept al unei masini de curse cu un motor amplasat central. Pentru Audi tentatia de a urma o abordare similara era mare, prototipul fiind deja construit. Insa ideea a fost respinsa, deoarece s-a considerat ca masinile de raliu nu ar trebui sa fie prea diferite de cele vandute publicului larg.

In schimb, la sfarsitul anului 1984 a debutat Sport quattro avand un motor de 450 CP amplasat in fata. Ampatamentul a fost serios redus cu nu mai putin de 32 cm cu scopul de a face masina mai usoara si mai agila.Sport Quattro nu s-a bucurat insa de un foarte mare succes, nici chiar in stadiul final al evolutiei sale. Fara doar si poate caracteristicile sale tehnice si-au castigat locul in istoria raliului datorita caracterului lor extrem. Oficial puterea motorului din aluminiu cu cinci cilindri atingea 476 CP, dar sistemul de recirculare a aerului permitea o rotatie a turbocompresorului la viteza ridicata, cifrele reale ridicandu-se probabil la 500CP la 8.000 rpm.Cu un raport de transmisie sensibil mai mare, S1 (cu o greutate de 1.090 kg) putea accelera de la 0 la 100 km/h in 3,1 secunde. Unele dintre automobile erau echipate cu o cutie de viteze power-shift –precursaorea tehnologiei DSG actuale. Masina avea un scut in forma unui tub tip grilaj, cu o folie din otel si panouri din plastic. Pentru o distributie mai buna a maselor, radiatorul, ventilatorul si alternatorul au fost montate in partea din spate a masinii. Aripile mari si spoilerele aveau rolul de a creste apasarea la sol pe sectiunile rapide ale carosabilului, iar franele aveau un sistem de racire tip pulverizare cu apa.

Primavara anului 1986 a insemnat sfarsitul Grupei B cu tehnologia sa care a extins frontierele. Audi a decis sa nu intre in serie pentru alte tipuri de concursuri. Din cauza accidentelor grave, organizatia internationala FISA a schimbat regulile si a permis participarea doar masinilor din apropiata Grupa A. S1 avea sa sarbatoreasca triumful final. In 1987 Walter Röhrl a participat cu masina sa avand un motor de 600 CP la concursul din Pikes Peak, Colorado, USA, circuit ce numara 156 de curbe si o altitudine maxima de 4.301 m.

Aceasta victorie a rivalizat cu cea reputata in urmatorii doi ani de cate Michele Mouton si Bobby Unser, aducand un triplu succes pentru Audi la aceasta cursa de coasta impunatoare, "Cursa spre nori". Cel mai bun timp Audi de 10 minute 47,85 de secunde a ramas neegalat timp de multi ani.

Automobile quattro in curse de circuit

Victoriile de la Pikes Peak au starnit apetitul companiei. In 1988 a participat timp de un an de zile la circuitele American TransAm. Motorul turbo cu cinci cilindri instalat pe Audi 200 quattro propulsase anterior masinile de la campionatele mondiale de raliu. Intre timp dezvoltau o putere de 510 CP, suficienta pentru a asigura titlul pilotului american Hurley Haywood. Audi a trecut de opt ori prima prin fata steagului alb-negru, asigurandu-si astfel de asemenea titlul in clasamentul constructorilor.



Un an mai tarziu compania trece in seria IMSA GTO cu reguli mai putin stricte. A fost mentinuta doar forma Audi 90 quattro. Sub caroseria din fibra de carbon a modeluluiGTO se ascundea o masina de curse pur-sange. Motorul cu cinci cilindri atingea, in stadiul final de dezvoltare 720 CP, iar cele patru roti aveau jante de 14". Cu sapte victorii in 13 de curse, Hans Joachim Stuck a ocupat locul trei in campionat, iar echipa s-a plasat pe locul doi in clasamentul constructorilor.

In 1990 si 1991 Audi a introdus modelul nava amiral, V8 quattro, pentru campionatul de turisme german. Motorul de 3,6 litri a acestui automobil de lux dezvolta 462 CP. In ciuda greutatii de baza de 1.220 kilograme, acest element impreuna cu tractiunea integrala au fost suficiente pentru a tine la distanta rivali mai putini puternici dar mai usori. Stuck a castigat titlul in primul din cele doua sezoane; insa 1991 tanarul Frank Biela l-a depasit "la mustata" dupa o finala dramatica umar la umar. In 1992, cand sezonul abia incepuse, s-a iscat o discutie in ceea ce priveste legalitatea noului arbore cotit al motorului, dupa care echipa a retras V8 quattro de la cursele ramase.

Sezonul 1996 a fost sezonul cu cele mai mari succese pentru Audi in ceea ce priveste cursele de masini. A4 quattro Supertouring, cu o putere de 300CP si motor de doi litri in patru cilindri a fost inscris la sapte campionate nationale – in Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Belgia, Africa de Sud si Australia – si le-a castigat pe toate! In cursa de Super Touring din Germania pilotul castigator a fost Emanuele Pirro, iar in Marea Britanie a iesit vitorios Frank Biela.
Productia de serie a modelelor quattro
Modelul „quattro original" din 1980 nu a ramas singur prea mult timp. Incepand cu 1982, Audi a introdus in programul de productie alte cinci variante cu tractiune integrala: Audi Coupé, Audi 80/90 si Audi 100/200. Acest din urma model, campion mondial in aerodinamica in anii 1980, a fost disponibil si in varianta Avant, precum predecesorii sai. Concepute ca masini cu tractiune fata conform traditiei Audi, toate aceste modele puteau fi usor convertite in variante cu tractiune integrala permanenta fara eforturi excesive si cheltuieli ridicate. Reprezentau concretizarea importantei decizii politice a producatorului de a oferi o varianta quattro pentru fiecare serie de modele.

Un nou model de varf din gama quattro a aparut in 1988. V8, cu o putere initiala de 250 CP, ulterior disponibil si cu motor de 280 CP. Acest model nu s-a vandut decat in varianta cu tractiune integrala permanenta, la inceput fiind disponibil doar cu transmisie automata, astfel incat existau doua sisteme de blocare a diferentialului - un sistem de blocare multidisc controlat electronic si actionat hidraulic pentru diferentialul dintre punti si un diferential Torsen cu autoblocare la puntea spate.La introducerea succesorului acestui model, A8, in 1994, Audi oferea varianta cu tractiune fata ca alternativa. Aceasta optiune este in continuare disponibila in cazul actualei generatii de modele A8, desi doar 7% din cumparatorii masinii opteaza pentru aceasta.

Incepand cu 1990, modelele S prevazute cu transmisie integrala quattro au adus o contributie majora la imbunatatirea imaginii dinamice castigate de Audi gratie succeselor inregistrate de masinile sale sport. Candidatul preferat era modelul S2 Coupé, mostenitorul oficial al tronului quattro original. Caracterul sau elaborat a dovedit ca sportivitatea si rafinamentul pot atinge combinatia ideala - abordare preluata un an mai tarziu cu S4, pornind de la seria de modele Audi 100.
Primul model Audi RS a avut acelasi impact asupra fanilor. RS2 Avant a uimit lumea cu performantele sale. Modelul turbo cu cinci cilindri a intrat pe piata in 1994, constructia sa durand un an intreg. Puterea motorului atingea 315 CP.2.881 de clienti au ales aceasta masina sport ce avea la baza modelul Audi 80 Avant. De atunci RS2 a devenit un model clasic foarte cautat, avand propriul sau club de fani fideli.

In 2000, Audi a dus mai departe faima cu extraordinarele modele RS4 si RS6. Puternicele lor motoare V8 au dus la clasarea acestor doua variante in categoria masinilor sport de inalta performanta, prevazute cu echipamente si dotari de lux. Mai mult, motoarele diesel TDI, gratie fortei lor extraordinare de tractiune, au fost oferite din ce in ce mai mult impreuna cu tractiunea integrala quattro - din nou cea mai reusita combinatie.
Cele mai de succes modele Audi din punctul de vedere al vanzarilor sunt A4 si A6, precum si variantele lor quattro. Incluzand versiunile modelelor precedente, 37.572 Audi A4 cu tractiune integrala permanenta au fost construite pana la sfarsitul anului 2004. Numarul de modele Audi A6 vandute este de 601.204, procentajul celor cu tractiune integrala quattro atingand de curand 42% in cazul limuzinelor.

Incepand cu 1999, modelul compact A3, TT Coupé si TT Roadster sunt de asemenea disponibile cu tractiune integrala quattro. Deoarece sunt echipate cu motor transversal, aceste modele dispun de ambreiaj Haldex controlat electronic in calitate de diferential central in loc de unitatea Torsen. 58 % din toate modelele TT Coupés si 42% din cele TT Roadster vandute in 2004 au fost echipate cu tractiune integrala permanenta.

Modelul allroad quattro se bucura de un statut aparte: cu garda sa la sol variabila datorita suspensiei pneumatice, acest Avant s-a impus ca un model polivalent, atat pe autostrada, cat si pe terenurile accidentate. Pana la ora actuala au fost construite aproximativ 90.000 de astfel de modele.

Intre 1980 si sfarsitul anului 2004, Audi a construit 1.815.396 de masini cu tractiune integrala permanenta. In comparatie cu productia Audi totala, 12.030.207 unitati, variantele cu tractiune integrala reprezinta 15,1 % in aceasta perioada.
In ultimii ani, proportia vehiculelor echipate cu tractiune quattro a depasit in mod constant un sfert din total, atingand 26,7% in 2004. Audi este leader international in productia de autovehicule cu tractiune integrala permanenta de clasa superioara. Nomenclatorul actual cuprinde 74 de variante de modele cu tractiune integrala quattro.

Puterea de atractie quattro

Urme de roti in zapada: un eschimos mai in varsta i le arata plin de respect nepotului sau spunand „quattro". Anotimpul musonic in India: doar ambasadorul german aflat in masina sa Audi A4 reuseste sa razbata drumurile inundate pline de noroi pentru a se prezenta la dineul dat de printul indian.

O alta metoda de care dispune Audi pentru mentinerea fascinatiei exercitate de quattro este realizarea de masini concept extraordinare. In toamna anului 1991, compania a prezentat doua masini sport cu motor montat central si tractiune integrala permanenta in succesiune imediata la saloanele auto internationale de la Frankfurt si Tokyo. Este vorba despre quattro Spyder si quattro Avus - ultima de neuitat din mai multe motive, unul dintre acestea fiind caroseria stralucitoare din aluminiu finisat.



Masinile concept care au atras in mod deosebit atentia patru ani mai tarziu la Tokyo erau mai apropiate de realitatea automobilistica. TT quattro nu a fost prea departe de a intra in productie sub forma de Coupé si Roadster. Au urmat apoi „modelele de demonstratie" din 2003, de asemenea cu tractiune integrala permanenta: voluminosul Pikes Peak, elegantul Nuvolari Coupé si modelul supersportiv quattro Le Mans.

Bonus pentru fani: Brosura, screensaver si cursor '25 de ani de quattro'

Descarca de aici